Istoricul Bisericii ”Sf. Apostoli Petru și Pavel” – Brașov

Istoricul comunității parohiale

          Situat în centrul României, în Țara Bârsei, la poalele Muntelui Tâmpa, într-un cadru geografic pitoresc, orașul Brașov s-a dezvoltat pe matca unei străvechi așezări geto-dacice locuită încă din neolitic  (1). Civilizația daco-romană și-a pus pecetea asupra intregii dezvoltări a zonei, Brașovul devenind un oraș de referință încă de la finele mileniului I. Începută în sec. XII, colonizarea germană în Transilvania va ajunge la apogeu în perioada stăpânirii cavalerilor teutoni (sec. XIII) . Acum se vor forma multe comunități săsești și în Țara Bârsei, inclusiv în Brașov  (Corona este prima așezare  a coloniștilor germani de pe teritoriul orașului Brașov) (2).  Tot din sec. XIII datează și așezarea primilor coloniști unguri, secui și ceangăi, veniți pentru construirea unei garnizoane în cetatea “Brașovia”(3). Breslele meseriașilor sași, bine organizate, erau cunoscute în toată Transilvania.

          Prima mențiune documentară certă despre orașul Brașov este datată 1235, când acest centru important urban avea caracterul unui “civitas”, fiind format din mai multe așezări, precum: Tâmpa, Șprenghi, Șchei, Valea Cetății și Corona ( de la termenul german “kron”, sau de la numele unei sfinte catolice cu numele de “Corona”), care era ridicată în apropierea Bisericii Negre ca o așezare a coloniștilor germani (4).  Prima atestare a numelui de “Brașov” apare într-un document din 1252, desemnând o zonă geografică mai extinsă din Țara Bârsei (un comitat), care la finalul sec. XIV va deveni “Civitate Brassoviensi” (incluzând și orașul numit Corona) (5). Practic, orașul Brașov ia ființă prin unirea într-un singur centru administrativ a așezărilor vechi situate la poalele Tâmpei. Cum era firesc, orașul s-a dezvoltat în timp din toate punctele de vedere, atât în perimetrul zidurilor împrejmuitoare vechi, cât și în afara lor. Numărul locuitorilor a devenit tot mai mare și, astfel, au apărut noi așezări urbane, care în epoca modernă vor deveni “cartiere”.

Istoria zidirii ei

          Parohia “Sf. Apostoli Petru și Pavel” – Brașov, Protopopiatul Brașov, ia ființă în anul 1943 în cartierul care începea să se edifice cu locuințele muncitorilor de la Fabrica de avioane I.A.R. Brașov și apoi cu ale celor de la Uzina de Tractoare Brașov, cartier cunoscut ulterior sub denumirea de „Tractorul”. Era perioada puternicei acțiuni de industrializare promovată de statul român, care va transforma Brașovul în unul dintre marile centre muncitorești ale țării. Oamenii strămutați aici din toată țara, în special din Moldova, simțeau nevoia de a avea biserica lor în care să se roage și să se regăsească. Începuturile parohiei sunt legate de numele preotului Gheorghe Malene (+1946), care slujește mai întâi într-o capelă amenajată în casa credinciosului Gheorghe Roșculeț, situată pe str. Octavian Goga nr. 10 (6). Însă, după numai trei ani de trudă, părintele a căzut victimă unui tragic accident provocat de trupele sovietice.

          Din anul 1946, credincioșii de aici sunt păstoriți de preotul Moise Benga (+1966), la a cărui inițiativă s-au făcut demersurile cumpărării terenului situat între străzile A. Vlaicu și Vulcan, finalizate prin aprobarea Consiliului Popular Brașov, din data de 19 iulie 1955 (7). Ulterior, după multe insistențe pe lângă autoritățile de partid, la data de 10 septembrie 1955, se emite și aprobarea construirii unui nou locaș de cult. Aprobarea a fost semnată de însuși primul ministru al țării, Dr. Petru Groza care, aflat într-o vizită de lucru la Uzina de Tractoare Brașov, a fost rugat de muncitori să susțină inițiativa construirii unei biserici în cartierul în care trăiesc împreună cu familiile lor (8). Mulțumirea lor s-a manifestat apoi prin faptul că biserica a fost așezată sub ocrotirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Părintele paroh s-a bucurat în toată această perioadă și de sprijinul a doi oameni de nădejde ai parohiei, respectiv epitropul inginer Mihail  Marinescu și epitropul casier Dumitru Chirilă.

          Piatra de temelie a noii biserici a fost pusă pe data de 20 septembrie 1957 de către Mitropolitul Dr. Nicolae Colan, iar lucrările de construcție – executate după planurile și documentația întocmite de arhitectul Ioan Crăciun –  s-au derulat pe parcursul mai multor ani, până în anul 1980. Nu de puține ori lucrările au fost sistate fie din lipsă de fonduri, fie prin intervenția autorităților comuniste. Un sprijin deosebit a acordat Protopopul Brașovului, Pr. Dr. Vasile Coman (devenit ulterior episcopul Oradiei). De remarcat faptul că la cele mai multe dintre lucrările de construcție au participat credincioșii prin muncă voluntară, bărbați și femei, tineri și vârsnici.

          În anul 1960, Arhiepiscopia Sibiului a înființat un al doilea post de preot-paroh care să slujească pe credincioșii din această parte a orașului și care să susțină ridicarea noului locaș de cult (9). Noul paroh a fost pr. Dumitru Dârjan. Astfel, prin grija celor doi preoți, prin strădaniile Consiliilor Parohiale și mai ales prin jertfelnicia și osteneala bunurilor credincioși, biserica s-a ridicat. La 20 martie 1966 pr. Moise Benga trece la cele veșnice, cu bucuria visului împlinit, dar și cu tristețea faptului că nu reușise să slujească în noua biserică (10). Ca o plinire a acestui fapt, pr. Dumitru Dârjan slujește prima Sfântă Liturghie în duminica Floriilor, la 03 aprilie 1966.

          Numirea preotului Viorel Chițu, în 1969, este de bun augur pentru biserică (11). Slujitor cu o aleasă cultură teologică, unul dintre puținii doctoranzi în teologie ai vremii, acest preot și-a conjugat eforturile cu cele ale părintelui Dumitru Dârjan. Sub conducerea lor, lucrările se vor continua cu finisajele interioare și exterioare. Ca urmare, în anul 1979, biserica este sfințită de episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Lucian Făgărășanul (12).

          Executarea  picturii  murale interioare s-a realizat de către pictorul Gheorghe Costurin din București, în perioada 1983 – 1986 (13). Concomitent, biserica a fost împodobită cu iconostas, străni de stejar, candelabre și cu toate cele necesare săvârșirii cultului divin. Se construiește apoi gardul împrejmuitor, se amenajează parcul din jurul bisericii și se ridică biroul parohial și capela mortuară. În 1993, după o lungă și grea suferință, ostenit de puteri, părintele Dumitru Dârjan a trecut la cele veșnice.

          Din 1993, activitatea acestor vrednici slujitori al Bisericii strămoșești va fi continuată de preotul Mihai Manolache ( numit paroh al Parohiei „Tractorul I” ), care va desăvârși strădaniile înaintașilor săi. Se va realiza zugrăvirea exterioară a locașului de cult și se vor definitiva lucrările la cele două turnuri laterale și la cupola centrală. Pregătită ca o mireasă a lui Hristos, biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel își aștepta momentul sfințirii sale de către ierarhul de la Sibiu. Însă, vrednicul preot Viorel Chițu, parohul parohiei „Tractorul II”, răpus de o boală necruțătoare, se mută în veșnicia lui Dumnezeu la 19 aprilie 1996. Câteva luni mai târziu, la data de 20 octombrie 1996, biserica a fost târnosită de către Mitropolitul Ardealului, Dr. Antonie Plămădeală (14).

          Parohia „Tractorul II” va fi condusă apoi de Pr. Iulian Gherman ( 1996 – 2004 ), iar din anul 2004 de Pr. Prof. Dr. Ioan Voineag.

Arhitectura

          Arhitectura bisericii este cea clasică, ortodoxă, în plan treflat: pridvor, navă centrală, cu trei abside semicirculare (două laterale și una a altarului). Lungimea bisericii este de 27 m, lățimea la abside de 21 m, iar înălțimea de 22 m. Materialele folosite la construcție au fost în special: cărămidă, beton cu armături de fier și lemn.

 

Pictura

          Pictura murală interioară este executată în frescă, în stil neobizantin, între anii 1983 – 1986, de către pictorul bisericesc Gheorghe Costurin.

Șirul preoților parohi

          Parohia a fost deservită de următorii preoți: Pr. Gheorghe Malene (1943 – 1946), Pr. Moise Benga (1946 – 1966), Pr. Dumitru Dârjan (1960 – 1993), Pr. Viorel Chițu (1969 – 1996), Pr. Mihai Manolache (din 1993), Pr. Iulian Gherman (1996 – 2004) și Pr. Prof. Dr. Ioan Voineag (din 2004).

Activități filantropice

          Cea mai de seamă realizare din ultimii ani a parohiilor Tractorul I și Tractorul II, în contextul în care Biserica Ortodoxă Română încearcă să își extindă activitatea, aplicând principiul slujirii aproapelui printr-un real apostolat social,  a fost construcția unui Centru social în curtea bisericii ( edificat între anii 2007 – 2016 ), destinat sprijinirii semenilor aflați în diverse dificultăți. Centrul are: cantină socială, cabinete medicale și săli pentru desfășurarea unor activități educativ – recreative cu copiii. Personalul care activează aici este format din voluntari atașați Bisericii noastre (preoți, consilieri, femei din comitetul parohial, credincioși).

Pentru toate acestea, slavă lui Dumnezeu și mulțumire bunilor credincioși atașați Bisericii strămoșești!

 

Surse bibliografice

Note bibliografice:

(1) Ion Dumitrașcu, Mariana Maximescu, O istorie a Brașovului (din cele mai vechi timpuri până la începutul secolului XX), Ed. Phoenix, Brașov, 2001, p. 8.

(2) Ibidem, p. 26.

(3) Ibidem, p. 29.

(4) Ibidem, p. 26.

(5) Ibidem.

(6) Pr. Iconom  Stavrofor Nicolae Gh. Puchianu – Moșoiu, Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din Brașov, Parohia Râșnov, 2006, p. 14.

(7) Ibidem, p. 16.

(8) Ibidem, p. 18.

(9) Ibidem, p. 27.

(10) Ibidem, p. 29.

(11) Ibidem, p. 31.

(12) Ibidem.

(13) Ibidem, p. 32.

(14) Ibidem, p. 37.

Bibliografie:

1. Dumitrașcu, Ion, Maximescu, Mariana, O istorie a Brașovului (din cele mai vechi timpuri până la începutul secolului XX), Ed. Phoenix, Brașov, 2001.
2. Puchianu – Moșoiu, Pr. Iconom Stavrofor Nicolae Gh., Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din Brașov, Parohia Râșnov, 2006.